Toata lumea trebuie sa invete…la un moment dat ce inseamna iubirea…sacrificiile pe care le faci …responsabilitatile pe care fiecare le avem…Presupun ca asa e firea omului…complexa…Asa sunt si eu…
De ceva zile incoa’ sunt irascibila(probabil pentru ca m-am lasat de fumat),nu suport pe nimeni(nici pe mine),si sunt negativista,pesimista etc….asta nu poate sa-mi aduca decat rasplata pe masura.Sunt constienta ca asa cum ma port asa sunt tratata la randul meu,insa n-o fac cu rea intentie…nu vreau sa fiu asa,si chiar am incercat sa nu mai fiu asa…nu-mi iese…merg din rau in mai rau.
Cea mai afectata persoana din toata chestia asta e bineinteles iubitul meu…care mi-a suportat orice jignire,ifos si asa mai departe…ii multumesc din suflet pentru rabdarea de care a dat dovada,in acelasi timp de iubirea pe care mi-o daruieste zi de zi…
Insa,nu ai fost corect….m-ai lasat singura azi-noapte.Singura,sa vorbesc cu peretii,sa plang,sa-mi alin durerea si sa-mi alung gandurile sinucigase…
Ti-as spune sa te schimbi dar nu are rost pentur ca eu e iubesc asa cum esti,si stiu ca sunt foarte bad communicative in a relationship dar,stii ca asa sunt eu….si asa ma iubesti,si daca nu mai simti asta…spune-mi…stiu ca te-am sictirit cu toate toanele mele…ai tot dreptul din lume….
Noaptea trecuta m-a strans in tacerea ei cumplita…
tot ce pot sa-ti zic e”"Ramai cu mine”’…vreau sa-ti vad mereu zambetul ala larg,sa intelegi ca daca tu esti alaturi de mine si ma ajuti o sa inteleg ce inseamna sa zic ”Da” sau ”Nu”…si vreau sa stii ca eu n-o sa iert daca tu o sa pleci,de langa mine…

Hai ma c-o sa fie bine, viata nu-i perfecta, mai avem nevoie si de momente de genul.. >:D<