Sunt o nenorocita. Da, vorbesc serios. O dau in bara mereu si sunt atat de oroglioasa, incat recunosc ca am gresit si o las mai moale de`abia cand e prea tarziu…
Stiu,e un defect…major…
Chiar mi`a spus cineva de curand: “ai atat de mult orgoliu si tu esti atat de mititica” si acum ii dau dreptate. De fapt..cred ca am mai scris despre chestia asta. Orgoliul e marea mea problema. Asta si faptul ca ma aprind repede. Cand aud ceva care nu imi convine, nici nu mai stau la discutii..imediat iau atitudine.
Poate ca intr`un fel e bine..Din cauza faptului ca orgoliul ma conduce nimeni nu mai reuseste sa ma calce in picioare. De fapt..s`au cam inversat rolurile. De fapt, nu e bine. Eu nu sunt asa. Sau cel putin, nu ar trebui sa fiu..
Si el e nevoit sa ma suporte zi de zi. Imi da adevarate lectii atunci cand eu tip si el isi pastreaza calmul. Sau cand spun lucruri neplacute si el totusi gaseste puterea sa ramana dulce..desi as merita mai degraba cateva palme la fund.
Cum orice si oricine are o limita…s-a intamplat!
Platesc pentru greselile mele infantile,facute din nu stiu ce motive…
L-am pierdut…nu stiu daca pentru totdeauna,dar cel putin ma simt mizerabil ,si nu doar pt mine,ci pentru faptul ca l-am facut pe el sa sufere,l-am dezamagit intr-un mod groaznic si….oricum…nu mai conteaza acum regretele…
Degeaba-mi plang acum in pumni cum mi-a spus,daca ce-a fost rau a fost facut deja,iar cale de intoarcere nu mai exista.
Tot ce vreau sa stii ca te iubesc enorm,abea acum imi dau seama ce gol imens port in suflet doar la gandul ca nu o sa mai fii langa mine ,sa ma tii de mana,sa-mi spui ”neata iubito”,si multe altele…Mi-e pur si simplu imposibil sa traiesc cu gandul asta…
si doare cand ma uit la inelul care-l port pe deget…ce fac acum cu el?ce fac?
Te iubesc,G.!
We’re sown together….
sper doar ca intr-o zi sa ma mai tii odata macar de mana…
“Orgoliul se afla in noi ca o fortareata a raului” (Victor Hugo)
Toata lumea e chinuita de el…de orgoliu. Dar daca vrei sa-l iubesti cu adevarat (pe prietenul tau) lasa-ti orgoliul sa moara; iubirea nu este nicicand orgolioasa, dimpotriva, esti uneori jignita de cel pe care-l iubesti si uiti imediat, pana seara, sau pana a doua zi nu mai simti nici o tristete, nici o suparare, nici un motiv de resentiment. Daca iubesti pana cand doare, nu va mai exista nici o durere intr-o zi, nu va exista decat o si mai mare dragoste, care nu te va mai parasi nici macar la moarte.
Sunt doar perioade trecatoare. Mici si.. dureroase.. Pentru ca in momentul in care ai atat de multe pe cap, nu mai stii cum sa reactionezi, nu te mai poti controla. Si nu exista cuplu perfect, mai avem nevoie si de momente de genul. O sa fie bine >:D<
Nu e deloc bine…azi ne-am intalnit intamplator pe peron la metrou…am zis ca mi se inmoaie picioarele,si am parut tare in fata lui,atat de tare incat el mi-a zis ca vede ca ma simt deja mai bine si ca o sa-l uit cat de curand…Nu mai e cale de impacare:(((
Norocul ni-l facem singuri; Dumnezeu da, dar nu baga-n traista. Nu esti o ne-norocita, noroceste-te! Prinde norocul atunci cand vine, fiindca il ia altcineva, care-i pregatit sa-l primeasca.
Subscriu.